Inainte de primul antrenament, parintii isi fac mai multe griji decat copiii. Se intreaba daca va fi prea greu, daca se va face de ras, daca ceilalti stiu deja sa joace. Copilul, in schimb, e de obicei curios si cam atat.
In realitate, primul antrenament seamana mai mult cu o ora de joaca decat cu un antrenament. Nimeni nu tine scorul si nimeni nu se uita cine loveste mai bine.
Parintii care cauta cursuri tenis copii Sector 6 intreaba cel mai des exact asta: ce se intampla in prima zi. Raspunsul ii linisteste, pentru ca nimeni nu pune un copil de sapte ani sa loveasca mingi inca din primele minute.
Cum arata o sedinta de tenis pentru incepatori
Se incepe cu miscare, nu cu racheta. Alergare usoara, sarituri, exercitii de echilibru, uneori cu mingi mici sau cu conuri. Scopul e ca grupul sa se incalzeasca si sa se cunoasca intre ei.
Abia dupa aceea apare racheta, si inca nu pentru lovituri adevarate. Copiii invata cum se tine, cum se misca mana, cum se apropie de minge.
La grupele de incepatori, primele sedinte arata aproape identic, indiferent de varsta: joc, miscare, familiarizare, si abia la final cateva lovituri simple.
Ce se intampla, in ordine, intr-o prima sedinta obisnuita:
- copiii fac cunostinta cu antrenorul si intre ei
- cincisprezece minute de miscare fara racheta
- exercitii de coordonare cu mingea in mana
- primele atingeri de minge cu racheta
- un joc scurt, de obicei pe echipe
Fiecare copil are ritmul lui de acomodare
Reactiile sunt foarte diferite. Unii intra direct in joc si uita de parinte in cinci minute. Altii stau deoparte prima jumatate de ora si se uita. Amandoua sunt normale si niciuna nu spune nimic despre cat de bine va juca peste un an.
Copiii timizi au nevoie de doua sau trei sedinte pana se desprind de margine. Pana atunci privesc, iar privitul e tot o forma de invatare, chiar daca parintilor li se pare timp pierdut.
Ce ajuta e ca parintele sa nu insiste. Un copil impins de la spate se blocheaza mai tare, in timp ce unul lasat sa priveasca intra singur in joc cand se simte pregatit. Antrenorii stiu asta si nu se grabesc.
Ce isi doresc parintii sa auda
Dupa prima ora, cele mai multe intrebari sunt despre potential. Daca are talent, daca e suficient de inalt, daca a prins repede. Sunt intrebari firesti, dar premature.
Dupa o singura sedinta nu se poate spune mai nimic despre un copil. Se vede doar daca i-a placut, iar asta conteaza mai mult decat orice evaluare tehnica facuta la cateva minute dupa ce a tinut prima data o racheta in mana.
Lucrurile care chiar se observa in prima luna sunt altele:
- daca vine cu placere a doua oara
- cum reactioneaza cand ii scapa mingea
- daca asculta indicatiile sau se pierde
- cat de repede se imprieteneste cu grupa
- daca povesteste acasa ce a facut
Niciunul dintre ele nu tine de talent. Toate tin de felul in care copilul se simte acolo, si asta decide daca ramane.
Ce trebuie sa pregatesti pentru prima lectie
Pentru prima sedinta nu e nevoie de echipament. Haine comode, apa si incaltaminte de sport. Rachetele se imprumuta aproape peste tot, tocmai pentru ca nimeni nu cumpara una inainte sa stie daca activitatea prinde.
Un schimb de tricou in geanta e totusi o idee buna. Copiii transpira mai mult decat se asteapta parintii, mai ales in salile incalzite din sezonul rece, iar drumul spre casa cu tricoul ud nu ajuta pe nimeni.
Si inca ceva practic: copilul ar trebui sa manance cu cel putin o ora inainte, nu pe drum. O ora de miscare cu stomacul plin e neplacuta la orice varsta, iar la cei mici se termina de obicei cu dureri de burta si cu amintirea proasta a primei zile.
Dupa ce se termina
La iesire, cei mai multi copii sunt rosii in obraji si vorbareti. Povestesc despre un coleg, despre un joc, rareori despre lovituri. E semnul bun pe care il asteapta antrenorii.
Daca iese tacut, nu inseamna neaparat ca nu i-a placut. Uneori inseamna doar ca a fost mult, ca a trebuit sa retina nume noi si reguli noi intr-o ora, si ca are nevoie de drumul pana acasa ca sa aseze tot.
Intrebarea care merita pusa acasa nu e daca a fost bine, ci ce i-a placut cel mai mult. Un copil care are ce povesti a gasit deja ceva care il tine acolo, iar restul, tehnica si progresul, vin de la sine in lunile urmatoare.
Progresul apare cu rabdare si consecventa
Ritmul obisnuit e de doua antrenamente pe saptamana. In prima luna se lucreaza aproape exclusiv la coordonare si la obisnuinta cu mingea.
Progresul nu e liniar. Sunt saptamani in care pare ca nu se intampla nimic, urmate de o sedinta in care dintr-odata loveste altfel, fara ca nimeni sa poata spune exact ce s-a schimbat.
Parintii care au rabdare in primele doua luni vad de obicei rezultatul in a treia. Cei care asteapta lovituri frumoase din prima zi se dezamagesc degeaba si, de multe ori, opresc un copil care tocmai incepuse sa prinda drag de teren.
