Inflamația este felul în care organismul răspunde la o agresiune. O tăietură, o infecție sau o entorsă pun în mișcare același mecanism, care trimite rapid sânge și celule imunitare în zona afectată. De cele mai multe ori procesul este util și se oprește singur, în câteva zile. Altfel stau lucrurile atunci când nu se oprește, ci continuă la intensitate mică, ani la rând, fără durere și fără febră. Diferența dintre cele două situații se vede, de regulă, în câțiva parametri obișnuiți, recoltați dintr-o singură probă de sânge.
Aceeași reacție, două ritmuri diferite
Inflamația acută are aproape întotdeauna o cauză identificabilă: o infecție respiratorie, o intervenție chirurgicală, o criză de gută. Începe în câteva ore, se manifestă zgomotos și dispare odată cu motivul care a produs-o.
Inflamația de fond este exact opusul. Nu dă simptome, nu are un moment clar de debut și se întreține din factori banali: kilogramele în plus depuse abdominal, fumatul, sedentarismul, somnul insuficient, o problemă dentară netratată sau o boală autoimună ținută sub control. Valorile rămân aproape de normal, ușor peste, luni sau ani la rând. Cercetările din ultimele decenii au legat inflamația persistentă de riscul cardiovascular, iar markerii ei au intrat astfel în evaluările de prevenție.
Proteina C reactivă, citită în două feluri
Cel mai cunoscut marker al inflamației este proteina C reactivă, produsă de ficat ca răspuns la semnalele inflamatorii. Crește în primele 6–8 ore de la debut, atinge vârful în 24–48 de ore și scade la fel de repede după ce cauza dispare. Dinamica aceasta o face utilă în situațiile acute: arată dacă un proces este în curs și dacă tratamentul dă rezultate.
Pentru inflamația de fond, în schimb, metoda obișnuită nu este suficient de fină, pentru că valorile urmărite de medic sunt mult mai mici. Aici intervine analiza proteina C reactiva în variantă înalt sensibilă, care măsoară concentrații cu mult sub pragul folosit în infecții, exact în intervalul relevant pentru estimarea riscului cardiovascular. Este aceeași proteină, citită cu o metodă mai precisă și interpretată după alte repere. O condiție contează mult: recoltarea nu se face în timpul unei infecții sau imediat după, pentru că o creștere acută ar acoperi complet informația căutată.
Un al doilea parametru, cu rol dublu
Inflamația nu se citește dintr-o singură cifră. Al doilea parametru cerut frecvent alături de proteina C reactivă are o particularitate: aparține, în primul rând, sistemului de coagulare. Este proteina din care se formează rețeaua ce oprește o sângerare, dar și una dintre cele produse de ficat în cantitate mai mare când apare un proces inflamator.
Din acest motiv este cerut în contexte foarte diferite: înainte de o intervenție chirurgicală, în monitorizarea tulburărilor de coagulare, dar și ca marker de inflamație. Față de proteina C reactivă, urcă mai lent și rămâne crescut mai mult timp după ce episodul acut s-a încheiat, ceea ce ajută la diferențierea unui proces recent de unul care durează de mai multă vreme.
Valoarea lui depinde însă și de situații care nu au legătură cu vreo boală, printre care:
- sarcina, în care valorile cresc fiziologic pe parcursul trimestrelor;
- fumatul și tratamentele hormonale, inclusiv contraceptivele orale;
- vârsta sau o intervenție chirurgicală din ultimele săptămâni.
Tocmai de aceea, o analiză de fibrinogen nu se citește izolat, ci împreună cu restul tabloului — hemoleucogramă, VSH, proteina C reactivă — și cu ceea ce știe medicul despre persoana din fața lui.
Ce se face, practic, cu rezultatele
În inflamația acută, logica este simplă: se tratează cauza și se repetă analiza pentru a confirma revenirea la normal. În inflamația de fond, cifrele sunt doar un punct de plecare, iar decizia nu privește markerul în sine, ci factorii care îl întrețin — greutatea, fumatul, mișcarea, somnul, o afecțiune cronică insuficient controlată. Verificarea se face de obicei la distanță de câteva luni, în aceleași condiții și, ideal, în același laborator, ca valorile să fie comparabile.
Rețelele naționale de laboratoare fac pasul acesta mai ușor. La Clinica Sante, de pildă, o rețea cu peste 30 de ani de activitate și 24 de laboratoare proprii, analizele cu plată se recoltează fără programare, iar rezultatele sunt disponibile online și pot fi comparate direct cu buletinele anterioare; pentru analizele cu bilet de trimitere, decontate prin Casa de Asigurări, este nevoie de programare prealabilă.
Ce rămâne de reținut este că markerii de inflamație spun că organismul reacționează, nu de ce reacționează. Un rezultat crescut poate însemna o răceală trecută acum două săptămâni, dar poate cere și investigații suplimentare. Laboratorul furnizează cifrele; sensul lor, în contextul simptomelor, al tratamentelor în curs și al istoricului personal, îl stabilește medicul.
